Grup
Școlar Forestier din Arad şi-a început activitatea în actualul sediu în
anul 1948, când din iniţiativa muncitorilor din prelucrarea lemnului, au luat
fiinţă Școala Profesională pentru Produse Finite din Lemn, cu durata
studiilor de trei ani, şi Școala Medie Tehnică, cu durata studiilor
de patru ani. Însă trebuie menţionat faptul că învăţământul profesional tehnic
în domeniul prelucrării lemnului în Arad datează încă din anul 1892, când s-a
înfiinţat Școala de Meserii, care avea două profile: prelucrarea lemnului
şi mecanică.
Din 1919, în urma reformelor introduse de Spiru Haret, şcoala a fost reorganizată sub numele de Școala de Arte și Meserii, iar mai târziu a funcţionat sub denumirea de Școala Superioara de Arte și Meserii. În anul 1948, când s-a constituit ca unitate şcolară de sine stătătoare cu profil de prelucrarea lemnului, în şcoală existau înscrişi 264 de elevi, de a căror pregătire se ocupau 12 cadre didactice. Baza materiala a şcolii era constituită dintr-o clădire principală cu cinci încăperi (folosite ca săli de clasă), un birou, şi două clădiri mai mici folosite una ca atelier şi una ca şi cantină.
De-a lungul anilor şcoala a pregătit absolvenţi în specializările tâmplar, sculptor şi tapiţer, dar, în funcţie de cerinţa forţei de muncă, au apărut şi o serie de noi specializări ca: lăcătuş mecanic pentru industria lemnului, mecanic utilaj forestier, mecanic auto – moto, maiştri silvici, prelucrători prin aşchiere şi sculer matriţer.
În perioada 1970 – 1978 şcoala primeşte un nou aspect prin construirea a şapte noi corpuri de clădire în care funcţionează 11 săli de clasă, două ateliere de instruire practică, cantina, internat, centrala termică (care din 1983 foloseşte combustibil gazos).
Recunoaşterea potenţialului şcolii s-a realizat în anul 1995 prin cuprinderea ei în Programul de reforma a invatamantului professional si tehnic PHARE-VET RO 9405,program ce şi-a propus realizarea unei formări profesionale la nivelul standardelor de pregătire din ţările Comunităţii Europene, adaptată la cerinţele unei societăţi moderne, democratice şi ale economiei de piaţă, urmărind – în egală măsură – concordanţa cu evaluările şi exigenţele de pe piaţa muncii şi împlinirea vocaţiei personale.
Din 1919, în urma reformelor introduse de Spiru Haret, şcoala a fost reorganizată sub numele de Școala de Arte și Meserii, iar mai târziu a funcţionat sub denumirea de Școala Superioara de Arte și Meserii. În anul 1948, când s-a constituit ca unitate şcolară de sine stătătoare cu profil de prelucrarea lemnului, în şcoală existau înscrişi 264 de elevi, de a căror pregătire se ocupau 12 cadre didactice. Baza materiala a şcolii era constituită dintr-o clădire principală cu cinci încăperi (folosite ca săli de clasă), un birou, şi două clădiri mai mici folosite una ca atelier şi una ca şi cantină.
De-a lungul anilor şcoala a pregătit absolvenţi în specializările tâmplar, sculptor şi tapiţer, dar, în funcţie de cerinţa forţei de muncă, au apărut şi o serie de noi specializări ca: lăcătuş mecanic pentru industria lemnului, mecanic utilaj forestier, mecanic auto – moto, maiştri silvici, prelucrători prin aşchiere şi sculer matriţer.
În perioada 1970 – 1978 şcoala primeşte un nou aspect prin construirea a şapte noi corpuri de clădire în care funcţionează 11 săli de clasă, două ateliere de instruire practică, cantina, internat, centrala termică (care din 1983 foloseşte combustibil gazos).
Recunoaşterea potenţialului şcolii s-a realizat în anul 1995 prin cuprinderea ei în Programul de reforma a invatamantului professional si tehnic PHARE-VET RO 9405,program ce şi-a propus realizarea unei formări profesionale la nivelul standardelor de pregătire din ţările Comunităţii Europene, adaptată la cerinţele unei societăţi moderne, democratice şi ale economiei de piaţă, urmărind – în egală măsură – concordanţa cu evaluările şi exigenţele de pe piaţa muncii şi împlinirea vocaţiei personale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu